SRATIP-norme

SRATIP
Societatea romana de anestezie terapie intensiva pediatrica

NORME

THE FEDERATION OF EUROPEAN ASSOCIATIONS OF PAEDIATRIC ANAESTHESIA GUIDELINES FOR PAEDIATRIC ANAESTHESIA SERVICES IN EUROPE
Recomandarile Federatiei Europene a Asociatiilor de Anestezie Pediatrica pentru serviciile de anestezie pediatrica din Europa

1. Introducere

Ingrijirile perioperatorii ale sugarilor si copiilor necesita facilitati speciale si reprezinta o incercare pentru anestezist. Reusita interventiei chirurgicale si a anesteziei la copii este in stransa legatura cu experienta echipeisi este recunoscut ca anestezistul si chirurgul nu trebuie sa aiba o practica "ocazionala" in acesta specialitate (1). Restrictionarea acestei practici reprezinta una din cele cateva variabile importante ce garanteaza reusita. A fost demonstrat ca o echipa anestezica si chirurgicala experimentata scade considerabil morbiditatea si mortalitatea la copii.
Exista recomandari in acesta privinta in Marea Britanie (2), Franta, Elvetia, Germania si Olanda (3), dar nu exista un standard ageat in intrega Comunitate Europeana. Federatia Asociatiilor Europene de Anestezie Pediatrica (FEAPA) pune la dispozitie recomandari practice pentru a sustine practica profesionala in serviciile de anestezie pediatrica. Scopul acestor recomandari este de a stabili standarde pentru serviciile de anestezie pediatrica in intreaga Comunitarte Europeana.

Elementele majore in organizarea unui serviciu de anestezie pediatrica sunt:

Serviciile clinice si facilitati
Educatie si instruire
Organizarea in spitale districtuale

2. Serviciile clinice si facilitati
2.1. Anestezia pentru copii necesita un personal instruit corespunzator, ce are abilitati corespunzatoare, personal medical superior, mediu si de suport cu facilitatile corespunzatoare. Acesta sub-pecialitate a anesteziei nu trebui practicata nu sunt disponibile toate acestea.
2.2.Nu toate institutiile sunt capabile sa asigure mediul corespunzator copiilor, insa copii indiferent de varsta nu trebuie tratati la un loc cu adultii atat in sectii cat si in unitatile pentru chirurgie de o zi. De exemplu sala de trezire trebuie trebie separata de cea a adultilor.
2.3. Serviciile de terapie intensiva neonatala si pediatrica trebuie sa fie disponibile si dimensionate in concordanta cu tipul de chirurgie efectuat.
2.4. Trebuie sa existe disponibil un serviciu de terapie a durerii acute pentru toate varstele dotat cu personal si fonduri corespunzatoare.
2.5. Parintii sau apartinatorii trebuie implicati in toate deciziile ce privesc ingrijirile copiilor, incusiv pregatirea fizica si psihologica pentru si dupa operatie si anestezie. Medicatia corespunzatoare (spre exemplu unguente anestezice si sedative) trebuie sa fie disponibila.
2.6. La modul ideal trebuie sa existe un sistem de gazduire peste noapte a parintilor, in special pentru cei ai caror copii sunt gravi bolnavi si necesita internare.
2.7. Atunci cand se poate procedura anestezica si chirurgicala trebuie explicata pacientului-copil intr-un mod corespunzator varstei, si obtinut acordul lor. Parintii trebuie informati complet si obtinut acordul lor pentru toate procedurile executate, cu exceptia situatiilor de extrema urgenta, amenintatoare de viata.
2.8. Echipamentul anestezic pentru anestezie generala si locoregionala si consumabilele trebuie sa fie disponibile pentru fiecare categorie de varsta, precum si o gama completa de sisteme de monitorizare, disponibile pentru inductie, intraoperator si in sala de trezire.
2.9. Aparatele de anestezie trebuie sa fie capabile sa asigure ventilatia mecanica pentru toate vastele (ventilatie controlata in presiune sau volum, frecventa respiratorie variabila, sisteme/circuite de ventilatie dedicate anesteziei la copil)
Sistemele de incalzire a pacientului trebuie sa fie disponibile in sala de operatie si in sala de trezire.
2.10. In spitalele care nu sunt specializate in practica anestezica la copil trebuie sa existe o trusa cu tot echipamentul necesar pe grupe de varsta, pentru anestezie generala si locoregionala, medicatia, inclusiv cea pentru resuscitare. Aceasta trusa este foarte importanta mai ales acolo unde copii sunt supusi interventiilor chirurgicale in salile de operatie destinate adultilor.

3. Educatie si instruire
3.1. Anestezia pentru copii indiferent de varsta trebuie acordata de anestezisti care au facut instruirea necesara in anestezie si resuscitare pediatrica.
3.2. Cei ce se instruiesc trebuie atent supravegheati atunci cand anesteziaza un copil. Programul de instruire si supraveghere in anestezie pediatrica este detaliat in documentul FEAPA "instruirea in anestezia pediatrica" care trebuie asociat acestui document.
3.3. Toti anestezistii indiferent daca sunt specialisti in anestezie pediatrica si lucreaza intr-un spital de profil, sau sunt interesati de anestezia pediatrica si lucreza intr-un spital de adulti, trebuie sa isi cunoasca competentele si sa lucreze in limitele acestora. Ei trebuie sa participe la programele de educatie medicala continua relevante pentru anestezia si resuscitarea pediatrica pentru a isi mentine abilitatile dobandite in timpul intruirii initiale.
3.4. Trebuiesc stabilite periodice ale intalniri periodice de evaluare a practicii si morbiditatii legate de anestezia pediatrica, intalniri la care trebuie sa participe tot personalul ce contribuie la ingrijirea copiilor. Ideal, trebuiesc facute si intalniri cu copii si parintii

4. Organizarea intr-un spital general

4.1. Nivelul serviciilor chirurgicale si sistemul avut pentru a asigura o practica anestezica sigura intr-un spital general sunt subiecte care au fost discutate pe larg in multe tari europene (4, 5, 7, 8).
4.2. Nou nascutii, sugarii si copii pana la 3 ani prezinta cel mai mare risc de complicatii anestezice (5, 8). Pentru acesta grupa de varsta nu exista chirurgie sau anestezie "minora", deoarece ingrijirea acestor pacienti poate fi dificila, chiar si pentru procedurile mici, daca personalul nu este familiarizat cu acesta grupa de varsta.
De aceea, nou nascutii, ex-prematurii (pana la 50 saptamani varsta post-conceptuala), sugarii pana la 12 luni si majoritatea copiilor sub trei ani, trebuiesc transferati intr-un centru specializat. Decizia de transfer trebuie sa se bazeze pe numarul de proceduri ce se fac intr-un an in acel spital si pe experienta personalului.
4.3. Copii cu comorbiditati severe sau rare trebuiesc de asemenea transferati intr-o unitate specializata. Absenta unor facilitati locale precum terapia intensiva postoperatorie, absenta unui pediatru, si a unui personal specializat in pediatrie este deasemenea semnificativa. In aceste cazuri chiar si un copil mai mare trebuie transferat intr-un centru specializat (9).
4.4. Organizarea transportului pentru urgenta trebuie bine definita (7).
4.5. Personalul de anestezie dintr-un spital general trebuie sa selecteze cativa membri care sa fie responsabili de organizarea ingrijirii pacientilor pediatrici, si pentru instruirea si asistarea celorlalti colegi. Acest specialisti trebuie sa poata participa in ingrijirile perioperatorii de rutina la copii, dar nu trebuie sa fie singurii specialisti care sa asigure acest serviciu. Ei trebuie sa-si reimprospateze cunostintele si abilitatile in anestezia si resuscitarea pediatrica, si deci trebuie sa aiba posibilitatea de a vizita/ face stagii in centrele de anestezie pediatrica din timp in timp (cel putin o data pe an).

5. Concluzii
FEAPA considera cu fermitate ca aceste recomandari sunt rezonabile si pot fi atinse in tarile din Comunitatea Europeana, si trebuie sa constituie standardul de practica in toate tarile Comunitatii Europene.

Bibliografie

1. Campling E A, Devlin H B, Lunn J N. The Report of the National Confidential Enquiryinto Perioperative Deaths 1989. London. Disc to Print Ltd, 1990.

2. Report of a Working Group. Guidance on the provision of paediatric anaesthetic services.The Royal College Anaesthetists 2001; Bulletin 8: 355-359.

3. Recommendations for paediatric anaesthesia services: Ecoffey JC, France, Gerber A, Switzerland, and Holzki J, Germany, personal communications.

4. Rollin AM. Paediatric anaesthesia- who should do it? The view from the district general hospital. Anaesthesia 1997; 52 515-516.

5. McNicol R. Paediatric anaesthesia - who should do it? The view of the specialist hospital. Anaesthesia 1997; 52: 513-516.

6. Hatch D, Rollin AM. Quality in paediatric anaesthesia. Curr Anaesth Crit Care 2000; 11:239-244.

7. Hatch D. Quality in paediatric anaesthesia. European Society of Anaesthesiologists 10thAnnual Meeting, Nice 2002, Refresher Course Book: 55-59.

8. Atwell JD, Spargo PM. The provision of safe surgery for children. Archives of Disease in Childhood 1992; 67:345-349

9. The Report of the Joint Working Group. The Transfer of Infants and Children for Surgery. British Paediatric Association 1993.

UK Companies Network • Puzzle iT • Ion Voicu Foundation

Web design & hosting - Dr.Radut Consulting